brățea definitie

11 definiții pentru brățea

brățeá sf vz brățară
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Mold.) Brățară. [Sculul] cel de mătușă neagră l-au luat pe mini, pe unde pun unii brățelele, și au zmuncit o dată, și mătușa s-au rupt pe loc. SBIERA. P. 31. Dezleagă o brățea de diamanturi și i-o dă. NEGRUZZI, S. III 348.
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz).
brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele
brățeá s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle
BRĂȚEÁ s. v. brățară.
brățea f. Mold. brățară mică.
brățeá f., pl. e. Brățare.
brățea s. v. BRĂȚARĂ.

brățea dex

Intrare: brățea
brățea substantiv feminin