brâuleț definitie

10 definiții pentru brâuleț

brâuléț sn [At: PAMFILE, J. II, 274 / Pl: ~e / E: brâu + -uleț] 1-2 (Șhp) Brâu mic (și frumos) Si: brânișor (1-2), brâușor (1-2), brâuț (1-2). 3-4 Brâu (12-13).
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.
BRÎULÉȚ, brîulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brîu (I 1). 2. Numele unui dans popular și melodia după care se joacă. V. brîu (II). Ilie începu să zică cu foc un brîuleț, de tremura frunza poienii. SADOVEANU, O. I 302. – Pronunțat: brî-u-.
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.
brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe
brâuléț s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâuléțe
BRÂULÉȚ s. 1. brâușor, (pop.) brânișor. (Un ~ strâns pe talie.) 2. brâu. (A dansat un ~.)
brîuléț n., pl. e. Brîŭ mic. Brîŭ (cîntecu și jocu).
BRÎULEȚ s. 1. brîușor, (pop.) brînișor. (Un ~ strîns pe talie.) 2. brîu. (A dansat un ~.)

brâuleț dex

Intrare: brâuleț
brâuleț substantiv neutru
  • silabisire: brâ-u-