brâușor definitie

11 definiții pentru brâușor

brâușór sn [At: MARIAN, V. 42 / Pl: ~oare / E: brâu + -ușor] 1-2 (Șhp) Brâuleț (1-2).
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.
BRÎUȘÓR, brîușoare, s. n. 1. Brîuleț (1). Străjerii văd peste zăvoaie Șiretul curgînd împuținat: pare un brîușor de argint. SADOVEANU, F. J. 262. 2. Brîuleț (2). Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... brîul de doi, brîul de mină, brîul nevestei, brîușorul. SEVASTOS, N. 281. – Pronunțat: brî-u-.
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț. – Din brâu + suf. -(u)șor.
brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre
brâușór s. n. (sil. brâ-u-), pl. brâușoáre
BRÂUȘÓR s. brâuleț, (pop.) brânișor. (Un ~ strâns pe talie.)
BRÂUȘORUL-VÂNTULUI s. v. piedicuță.
BRÎUȘOR s. brîuleț, (pop.) brînișor. (Un ~ strîns pe talie.)
brîușorul-vîntului s. v. PIEDICUȚĂ.

brâușor dex

Intrare: brâușor
brâușor substantiv neutru
  • silabisire: brâ-u-
Intrare: brâușorul-vântului
brâușorul-vântului substantiv neutru articulat