brânișor definitie

11 definiții pentru brânișor

brânișór sn [At: Lm / Pl: ~oare / E: brâneț + -ișor] 1-2 (Reg; șhp) Brăduleț (1-2). 3 (Reg; îe) A-și da ~ ul A se da de partea cuiva. 4 (Reg) Brăcinar (1). 5 (Rar; pre) Gaură prin care se introduce brăcinarul în bete. 6 (Reg; rar) Splină (a calului).
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.
BRÎNIȘÓR, brînișoare, s. n. Brîuleț. Brînișor de fir. ▭ Brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134.
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. Brâuleț. – Din brână + suf. -ișor.
brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre
brânișór s. n., pl. brânișoáre
BRÂNIȘÓR s. v. brâuleț, brâușor.
brânișor n. 1. cingătoare îngustă: cu brânișoare de beteală Od.; 2. (sens tehnic). V. brăcinar.
brînișór n., pl., oare (d. brîŭ, pl. brîne). Bîrneț, cingătoare supțire.
brînișor s. v. BRÎULEȚ. BRÎUȘOR.

brânișor dex

Intrare: brânișor
brânișor substantiv neutru