brânculiță sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: brâncă¹ + -uliță] 1 (Pfm) Mână. 2 (Reg) Bubolnic (Sisymbrium officinale).

brânculíță (pop.) s. f., g.-d. art. brânculíței; pl. brânculíțe

brânculíță s. f., g.-d. art. brânculíței; pl. brânculíțe

brînculíță f., pl. e (d. brîncă 1). Est. Fam. A mînca cu brînculița, a mînca cu mîna, nu cu furculița.