brâncit definitie

2 intrări

9 definiții pentru brâncit

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
BRÎNCÍ2 vb. IV v. îmbrînci.
BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci.
brâncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brâncésc, imperf. 3 sg. brânceá; conj. prez. 3 sg. și pl. brânceáscă
BRÂNCÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături.
brîncésc V. îmbrîncesc.
brânci vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.

brâncit dex

Intrare: brânci (vb.)
brânci 3 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv reciproc
Intrare: brâncit
brâncit participiu