BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÎNÁCI, brînace, s. n. Cingătoare. Brînaciului drumu-i da Și din gură-așa-mi zicea Alei, mîndră, mîndră mea, Sai de-mi sumete brînaciul, Că-mi răpune Lotrean capul. PĂSCULESCU, L. P. 286.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Din brână + suf. -aci.

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânáci s. n., pl. brânáce

BRÂNÁCI s. v. brâu, cingătoare.

brînaci s. v. BRÎU. CINGĂTOARE.