brânaci definitie

8 definiții pentru brânaci

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.
BRÎNÁCI, brînace, s. n. Cingătoare. Brînaciului drumu-i da Și din gură-așa-mi zicea Alei, mîndră, mîndră mea, Sai de-mi sumete brînaciul, Că-mi răpune Lotrean capul. PĂSCULESCU, L. P. 286.
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Din brână + suf. -aci.
brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce
brânáci s. n., pl. brânáce
BRÂNÁCI s. v. brâu, cingătoare.
brînaci s. v. BRÎU. CINGĂTOARE.

brânaci dex

Intrare: brânaci
brânaci substantiv neutru