bózie sf vz boz2

BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

BÓZIE, bozii, s. f. Boz. De emoție, în surdină, Subt un snop de bozie, O păstaie de sulcină A făcut explozie. TOPÎRCEANU, B. 48. – Pronunțat: -zi-e.

BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Din boz + suf. -ie.

bózie (-zi-e) s. f., art. bózia (-zi-a), g.-d. art. bóziei; pl. bózii, art. bóziile (-zi-i-)

bózie s. f. (sil. -zi-e), art. bózia (sil. -zi-a); pl. bózii, art. bóziile (sil. -zi-i-)

BÓZIE s. v. boz.

BÓZIE ~i f. v. BOZ. /boz + suf. ~ie

boz (bozie) m. soc mic cu floricele albe ce se prefac în bobițe negre; plantă cu proprietăți purgative, joacă un rol și în medicina populară (Sambucus ebulus). [Rut. BOZ].

BOZIE s. (BOT.; Sambucus ebulus) boz, (înv. și reg.) soc mic.