boxér¹ sm [at: DEX² / Pl: ~i / E: fr boxeur] 1 Sportiv care practică boxul Si: pugilist. 2 (Lpl) Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901.

BÓXER², boxeri, s. m. Câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată. – Din fr., engl. boxer.

BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul; pugilist. – Din fr. boxeur.^[1]

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Scris și: (după franțuzește) boxeur (pronunțat boxör).

BOXÉR, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul. – Fr. boxeur (<engl.).

*bóxer² (rasă de câini) s. m., pl. bóxeri

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxér s. m., pl. boxéri

BOXÉR s. (SPORT) pugilist.

BÓXER² s.m. Câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru, strălucitor. [< fr. boxer].

BOXÉR¹ s.m. Sportiv care practică boxul. [< fr. boxeur].

BOXÉRI s.m.pl. Poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. [< fr. boxers].

BÓXER² s. m. câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru. (< fr. boxer, germ. Boxer)

BOXÉR¹ s. m. sportiv care practică boxul¹ (1). (< fr. boxeur)

BOXÉRI s. m. pl. poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901. (< fr., engl. boxers)

BOXÉR ~i m. Sportiv care practică boxul; pugilist. /<fr. boxeur

Boxeri m. pl, nume dat revoluționarilor chinezi cari participară la răsboiul din 1900 în contra trupelor americano-europene.

BOXER s. (SPORT) pugilist.

BOXÉR² (< fr., engl.) s. m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi și urechi purtate vertical, avînd pielea de pe cap și frunte cutată, culoare arămie, păr scurt, aspru și strălucitor.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.