bouroáică sf [At: DEX2 / Pl: ~ce / E: bour + -oaică] (Rar) Femelă a bourului.

BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.

BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.

BOUROÁICĂ, boieroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. Buhaii mugesc cu putere, pălindu-se cu frunțile și împungîndu-se cu coarnele, războindu-se pentru stăpînirea poienilor unde pasc bouroaicele. SADOVEANU, F. J. 272. – Pronunțat: bo-u-roai-.

BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. Femela bourului. – Din bour + suf. -oaică.

bouroáică (rar) (bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice

bouroáică s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice