botắu sn vz botâu

BOTẮU, botăie, s. n. (Reg.) Bâtă ciobănească. – Din botă2 + suf. -ău.

botău n. bâtă ciobănească: și oile cu botăul le mână POP. [Dial. Tr. botă = rus. BOTŬ (cf. bâtă)].

botắŭ n., pl. ăĭe. (d. botă 2). Nord. Bîtă.