botos definitie

2 intrări

19 definiții pentru botos

botos, ~oa a [At: COSTINESCU / Pl: ~oși, ~ oase / E: bot1 + -os] 1 Care are botul mare sau gros. 2 (Fig) Supărat. 3 (Înv; îe) A rămâne ~ A rămâne cu botul umflat. 4 (Fig) Care este fără rușine Si: îndrăzneț, obraznic.
botóș sm [At: MARIAN, INS. 400 / V: botâz, botuș / Pl: ~i / E: nct] (Ent; Buc; Trs) Căpușă (Ivodes).
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot. Celălalt... oglindea pe fața-i rînjitoare și boioasă josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45. 2. Fig. Supărat, bosumflat. Duțu a stat tot timpul mesei botos. C. PETRESCU, A. 450. Dar ce ai, puiule, de ești așa botos? CONTEMPORANUL, VII 114. ◊ Expr. A rămîne botos = a nu reuși într-o acțiune întreprinsă; a rămîne cu buzele umflate. 3. (Familiar) Obraznic, îndrăzneț. Te știu că ești botos! îl repezi preotul. PAS, L. I 14.
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic. – Din bot + suf. -os.
botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse
botós adj. m., pl. botóși; f. sg. botoásă, pl. botoáse
BOTÓS adj. v. arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș.
BOTÓȘ s. v. căpușă.
Botos ≠ voios zâmbăreț
BOTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) depr. 1) (despre persoane) Care are gura mare (ca un bot). 2) Care își manifestă nemulțumirea, bosumflându-se. 3) fig. Care nesocotește buna cuviință, amestecându-se în treburile altora. /bot + suf. ~os
botos a. 1. cu botul gros; 2. fam. obraznic, nerușinat.
bòtoși m. pl. soiu de opinci. [Ung. BOTOS, încălțăminte de pâslă].
botós, -oásă adj. (d. bot). Cu botu proeminent. Fig. Fam. Bosunflat. Obraznic.
botóș m. (ung. botos, pantof de pîslă). Munt. Dobr. Pantof grosolan de pĭele. – În Suc. bótăș, opincă în formă de papuc.
botos adj. v. AROGANT. BOSUMFLAT. IMPERTINENT. INSOLENT. IREVERENȚIOS. ÎMBUFNAT. ÎNDRĂZNEȚ. NECUVIINCIOS. NEOBRĂZAT. NERESPECTUOS. NERUȘINAT. OBRAZNIC. SEMEȚ. SFIDĂTOR. SFRUNTAT. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ.
botoș s. v. CĂPUȘĂ.
botos, -oasă, botoși, -oase s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu buze groase; afectat de prognatism 2. (individ) obraznic, arogant 3. (om) bosumflat

botos dex

Intrare: botos
botos adjectiv
Intrare: botoș
botoș