botniță definitie

14 definiții pentru botniță

bótniță sf [At: DAME, T. / Pl: ~țe / E: bot1 + -niță] 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată mușca, paște sau suge. 2 Bot (15) la luntre și la sanie.
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare (făcută din sîrmâ sau din curele împletite), uneori un simplu belciug sau o scîndurică cu cuie, care se leagă la botul unor animale ca să nu poată mușca (cîinele, calul), să nu poată paște (boul, calul) sau suge (vițelul). ◊ Expr. A(-și) pune botniță la gură = a(-și) impune tăcere.
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Din bot + suf. -niță.
bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe
bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe
BÓTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui câine.)
BÓTNIȚĂ s. v. bot, cruce, pisc.
BÓTNIȚĂ ~e f. Apărătoare care se leagă pe botul unor animale (câini, viței etc.) pentru a le împiedica să sugă, să pască sau să muște. /bot + suf. ~niță
botniță f. ochiu de funie, de curea sau fier, ce se pune în botul animalelor spre a le împiedeca să muște sau să mănânce.
bótniță f., pl. e (d. bot). Legătură care se pune la botu animalelor ca să nu muște.
BOTNIȚĂ s. (reg.) botelniță. (~ la botul unui cîine.)
botniță s. v. BOT. CRUCE. PISC.

botniță dex

Intrare: botniță
botniță substantiv feminin