Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru botezare

bot├ęz sn [At: CORESI, ap. GCR I, 32/31 / Pl: (├«nv) ~ uri, ~ e, (rar) ~ i / E: boteza] 1 Tain─â a religiei cre╚Ötine, destinat─â a ╚Öterge p─âcatul str─âmo╚Öesc ╚Öi care const─â ├«n cufundarea corpului celui ce se boteaz─â, de c─âtre preot, ├«n cristelni╚Ťa cu ap─â sfin╚Ťit─â (├«n religia ortodox─â) sau ├«n stropirea corpului cu ap─â (├«n religia catolic─â), ocazie cu care este primit ╚Öi prenumele. 2 (Pex) Udare cu ap─â (├«n joac─â). 3 (├Äs) -ul de foc Prima lupt─â dintr-un r─âzboi. 4 (Pre) Ap─â sfin╚Ťit─â ├«ntrebuin╚Ťat─â la botez(1) sau la Boboteaz─â Si: agheasm─â. 5 Botezare (a enoria╚Öilor) cu agheasm─â ├«n prima zi a fiec─ârei luni ╚Öi ├«n ajunul Bobotezei. 6 Osp─â╚Ť ╚Öi petrecere organizate la botezul cuiva Si: cumetrie. 7 (Mar) Ceremonie de lansare la ap─â a unei nave noi.
botez├í [At: CATEHISM (1607), ap. GCR I, 42/29-30 / Pzi: ~ t├ęz / E: boteza] 1 vt (D. preot) A s─âv├ór╚Öi actul de a cre╚Ötina pe cineva prin botez (1). 2 vtf A face pe cineva s─â primeasc─â botezul, convertindu-se la cre╚Ötinism. 3 vt A stropi cu agheazm─â persoane, animale, case etc. ├«n fiecare zi ├«nt├ói a lunii, la sfe╚Ötanie, la Boboteaz─â sau ├«n ajunul Bobotezei. 4 vt (Pex) A uda. 5 vt (Fig) A dilua un lichid cu ap─â. 6 vt A fi na╚Ö la botezul cuiva. 7 vrp A se cre╚Ötina prin primirea botezului (1). 8 vr A merge la preot pentru a fi stropit cu agheasm─â. 9 A porecli.
botezáre sf [At: DA / Pl: ~zări / E: boteza] 1 Creștinare a cuiva prin botez. 2 Supunere sau îndemnare a cuiva la actul botezului Vz boteza (2). 3 Udare cu agheasmă a credincioșilor Cf botez (5). 4 Poreclire.
botezát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: boteza] 1-4 Botezare (1-4).
BOTEZ├ü, botez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasm─â pe credincio╚Öi ╚Öi casele lor. ÔÖŽ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ÔÖŽ A dilua cu ap─â; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de na╚Ö sau de na╚Ö─â la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocur─â); a supranumi; a porecli. ÔÇô Lat. battizare (= baptizare).
BOTEZ├ü, botez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasm─â pe credincio╚Öi ╚Öi casele lor. ÔÖŽ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a ad─âuga ap─â ├«n lapte (sau ├«n vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de na╚Ö sau de na╚Ö─â la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocur─â); a supranumi; a porecli. ÔÇô Lat. batizare (= baptizare).
BOTEZ├ü, bot├ęz, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) ritualului botezului. C├«nd fu a-l boteza. ├«mp─âratul adun─â r─âs─ârit ╚Öi apus. ISPIRESCU, L. 41. ÔŚŐ Fig. ╚śi acolo ├«i botez─â ploaia. RETEGANUL, P. III 83. ╚śi oricare chin Eu mi-l botez cu vin. ALECSANDRI, T. 771. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a ad─âuga ap─â ├«nainte de a pune ├«n v├«nzare, pentru a m─âri cantitatea; a falsifica. (├«n leg─âtur─â cu verbul ┬źa r─âm├«ne┬╗) C├«╚Ťi am botezat eu = nici unul. 2. A avea calitatea de na╚Ö sau na╚Ö─â la botezul cuiva. M─â g├«ndesc eu c─â am un cum─âtru, care-mi botezase fata. SADOVEANU, N. F. 92. 3. A pune (cuiva sau unui lucru) un nume (uneori de glum─â sau de batjocur─â, v. porecli). M─â cheam─â cum l-a t─âiat capul pe domnu Gavril─â s─â m─â boteze. PAS, L. I Dar te mai duce capul ca s─â-l botezi? S─â-i zici P─âs─âril─â, nu gre╚Öe╚Öti. CREANG─é, P. 245.
BOTEZ├ü, botez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasm─â pe credincio╚Öi ╚Öi casele lor. ÔÖŽ Fig. (Fam.) A uda. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a ad─âuga ap─â ├«n lapte (sau ├«n vin etc.) pentru a m─âri cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de na╚Ö sau de na╚Ö─â la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocur─â); a porecli. ÔÇô Lat. baptizare.
botez├í (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. bot├ęzi, 3 bote├íz─â
botez├í vb., ind. prez. 1 sg. bot├ęz, 2 sg. bot├ęzi, 3 sg. ╚Öi pl. bote├íz─â
APĂ-BOTEÁZĂ s. v. bobotează.
BOTEZÁ vb. 1. v. creștina. 2. v. supranumi.
BOTEZÁ vb. v. uda.
BOTEZÁRE s. 1. v. botez. 2. v. creștinare.
botez├í (bot├ęz, botez├ít), vb. ÔÇô 1. A (se) supune botezului. ÔÇô 2. A pune nume. ÔÇô 3. A muia, a ├«ndoi cu ap─â. ÔÇô Mr. batiz, b─âtiz─âri, megl. p─âtedz, p─âtidzare; istr. botez. Lat. baptiz─üre (Pu╚Öcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR); cf. alb. pak├źza┼ä, it. batteggiare (aberg. bateza), prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuv├«nt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului lat. pt este efectul unei disimul─âri a labialelor (Rosetti-Graur, BL, III, 72); Candrea, ├ëlements, 9 ╚Öi Pu╚Öcariu, Lat. li., 9, ├«ncercaser─â s-o explice presupun├«nd c─â termenul intrase mai t├«rziu ├«n rom., din it. Der. botejune, s. f. (botez); botez s. n. (ritual cre╚Ötin de primire a cuiva printre credincio╚Öii bisericii; baie; ap─â sfin╚Ťit─â) botezat, s. m. (cre╚Ötin); botez─âtoare, s. f. (├«nv., cristelni╚Ť─â); botez─âtor, adj. (care boteaz─â; Sf├«ntul Ioan Botez─âtorul); nebotezat, adj. (p─âg├«n, evreu; curat, f─âr─â a fi amestecat cu ap─â). Cf. Boboteaz─â.
A BOTEZ├ü bot├ęz tranz. 1) A supune botezului. 2) A ├«nzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez ├«n calitate de na╚Ö─â sau de na╚Ö. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, ad─âug├ónd ap─â. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare
botezà v. 1. a săvârși botezul, cufundând copilul în apă; 2. a se face creștin, botezându-se; 3. a da un nume cuiva. [Lat. BAPTIZARE].
2) bot├ęz, a -z├í v. tr. (lat. bapt─şzo, -├íre, d. vgr. bapt─şzo, cufund. V. v─âpsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se d─â nume prunculu─ş care a fost botezat). Fig. Iron. Ud: mÔÇÖa botezat cÔÇÖo g─âleat─â de ap─âÔÇÖn cap! D─â nume, poreclesc: lumea l-a botezat ÔÇ×ArdeiÔÇŁ. A boteza vinu, a-l amesteca cu ap─â. V. refl. Primesc botezu (ca adult).
ap─â-boteaz─â s. v. BOBOTEAZ─é.
boteza vb. v. UDA.
BOTEZA vb. 1. (BIS.) a (se) cre╚Ötina. (Un mahomedan care s-a ~.) 2. a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a supranumi, (├«nv. ╚Öi reg.) a num─âra, (├«nv.) a gr─âi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ ÔÇ×BravulÔÇŁ.)
BOTEZARE (BIS.) 1. botez, (înv. și reg.) botejune. (~ a unui prunc.) 2. botez, creștinare. (~ a unui om matur necreștin.)
boteza, botez v. t. a dilua cu ap─â (laptele, vinul etc.)

Botezare dex online | sinonim

Botezare definitie

Intrare: boteza
boteza verb grupa I conjugarea I
Intrare: botezare
botezare substantiv feminin
Intrare: ap─â-boteaz─â
ap─â-boteaz─â substantiv feminin invariabil nume propriu