botez definitie

40 definiții pentru botez

botéz sn [At: CORESI, ap. GCR I, 32/31 / Pl: (înv) ~ uri, ~ e, (rar) ~ i / E: boteza] 1 Taină a religiei creștine, destinată a șterge păcatul strămoșesc și care constă în cufundarea corpului celui ce se botează, de către preot, în cristelnița cu apă sfințită (în religia ortodoxă) sau în stropirea corpului cu apă (în religia catolică), ocazie cu care este primit și prenumele. 2 (Pex) Udare cu apă (în joacă). 3 (Îs) -ul de foc Prima luptă dintr-un război. 4 (Pre) Apă sfințită întrebuințată la botez(1) sau la Bobotează Si: agheasmă. 5 Botezare (a enoriașilor) cu agheasmă în prima zi a fiecărei luni și în ajunul Bobotezei. 6 Ospăț și petrecere organizate la botezul cuiva Si: cumetrie. 7 (Mar) Ceremonie de lansare la apă a unei nave noi.
botezá [At: CATEHISM (1607), ap. GCR I, 42/29-30 / Pzi: ~ téz / E: boteza] 1 vt (D. preot) A săvârși actul de a creștina pe cineva prin botez (1). 2 vtf A face pe cineva să primească botezul, convertindu-se la creștinism. 3 vt A stropi cu agheazmă persoane, animale, case etc. în fiecare zi întâi a lunii, la sfeștanie, la Bobotează sau în ajunul Bobotezei. 4 vt (Pex) A uda. 5 vt (Fig) A dilua un lichid cu apă. 6 vt A fi naș la botezul cuiva. 7 vrp A se creștina prin primirea botezului (1). 8 vr A merge la preot pentru a fi stropit cu agheasmă. 9 A porecli.
botezát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: boteza] 1-4 Botezare (1-4).
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii (cu care prilej se atribuie și un nume noului membru al comunității); p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej, cumetrie. Din botez îmi zice Iliuță. SADOVEANU, N. F. 60. Iar noi să mai jucăm un pic Și la botez COȘBUC, P. I 59. Muzici vesele cîntară la botezul meu cu fală. MACEDONSKI, O. I 72. ◊ Fig. [Florile] din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. ◊ Nume de botez = prenume. «Ion» din numele «Ion Popescu» este nume de botez. ♦ (Poetic) Ceahlăul măreț... și-a păstrat de la daci numele de botez. RUSSO, O. 104. ◊ Expr. (Construit mai ales cu verbul «a primi») Botezul locului = prima participare activă la o luptă în război. 2. Apa întrebuințată pentru săvîrșirea botezului (1). Acel vas cu botez se află... în mijlocul unei bisericuțe. ISPIRESCU, L. 29.
BOTEZÁ, botéz, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) ritualului botezului. Cînd fu a-l boteza. împăratul adună răsărit și apus. ISPIRESCU, L. 41. ◊ Fig. Și acolo îi boteză ploaia. RETEGANUL, P. III 83. Și oricare chin Eu mi-l botez cu vin. ALECSANDRI, T. 771. ◊ Expr. (Familiar) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă înainte de a pune în vînzare, pentru a mări cantitatea; a falsifica. (în legătură cu verbul «a rămîne») Cîți am botezat eu = nici unul. 2. A avea calitatea de naș sau nașă la botezul cuiva. Mă gîndesc eu că am un cumătru, care-mi botezase fata. SADOVEANU, N. F. 92. 3. A pune (cuiva sau unui lucru) un nume (uneori de glumă sau de batjocură, v. porecli). Mă cheamă cum l-a tăiat capul pe domnu Gavrilă să mă boteze. PAS, L. I Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă, nu greșești. CREANGĂ, P. 245.
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, atribuindu-se celui botezat și un nume; p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Nume de botez = prenume. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. – Postverbal al lui boteza.
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.) pentru a mări cantitatea; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a porecli. – Lat. baptizare.
botéz s. n., pl. botézuri
botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză
botéz s. n., pl. botézuri
botezá vb., ind. prez. 1 sg. botéz, 2 sg. botézi, 3 sg. și pl. boteáză
APĂ-BOTEÁZĂ s. v. bobotează.
BOTÉZ s. (BIS.) 1. botezare, (înv. și reg.) botejune. (~ al unui prunc.) 2. v. creștinare.
BOTEZÁ vb. 1. v. creștina. 2. v. supranumi.
BOTEZÁ vb. v. uda.
botezá (botéz, botezát), vb.1. A (se) supune botezului. – 2. A pune nume. – 3. A muia, a îndoi cu apă. – Mr. batiz, bătizări, megl. pătedz, pătidzare; istr. botez. Lat. baptizāre (Pușcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR); cf. alb. pakëzań, it. batteggiare (aberg. bateza), prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuvînt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului lat. pt este efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-Graur, BL, III, 72); Candrea, Élements, 9 și Pușcariu, Lat. li., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că termenul intrase mai tîrziu în rom., din it. Der. botejune, s. f. (botez); botez s. n. (ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii; baie; apă sfințită) botezat, s. m. (creștin); botezătoare, s. f. (înv., cristelniță); botezător, adj. (care botează; Sfîntul Ioan Botezătorul); nebotezat, adj. (păgîn, evreu; curat, fără a fi amestecat cu apă). Cf. Bobotează.
BOTÉZ ~uri n. 1) Ritual creștin de primire în rândul credincioșilor a unui nou-născut, constând în afundarea lui în apă sfințită și în atribuirea unui prenume. * Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o luptă. 2) Apă folosită pentru săvârșirea acestui ritual. 3) Petrecere organizată cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza
A BOTEZÁ botéz tranz. 1) A supune botezului. 2) A înzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez în calitate de nașă sau de naș. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, adăugând apă. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare
botez n. una din cele 7 taine ale Bisericii creștine, menită a șterge păcatul strămoșesc prin cufundare în apă sfințită. [Abstras din boteza].
botezà v. 1. a săvârși botezul, cufundând copilul în apă; 2. a se face creștin, botezându-se; 3. a da un nume cuiva. [Lat. BAPTIZARE].
1) botéz n., pl. urĭ (d. a boteza). Primu din cele șapte sacramente ale bisericiĭ și care șterge păcatu original. – Acest cuvînt înseamnă „cufundare” cum se și face botezu la ortodocșĭ, pe cînd catoliciĭ (mai practici) îl fac pin stropire. În vechime, botezu nu era conferit decît la o etate înaintată și după lungĭ probe impuse neofiților, numițĭ și „catecumeni”. Botezu unuĭ clopot, unuĭ vapor, inaugurarea unuĭ clopot, unuĭ vapor. Botezu de sînge al uneĭ armate, intrarea în foc și perderea unor soldațĭ. Botezu tropiculuĭ, o ceremonie comică în care, cînd o corabie trece tropicu și maĭ ales ecŭatoru, se udă cu apă de mare călătoriĭ care trec aceste liniĭ întîĭa oară.
2) botéz, a - v. tr. (lat. baptĭzo, -áre, d. vgr. baptĭzo, cufund. V. văpsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se dă nume prunculuĭ care a fost botezat). Fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o găleată de apă’n cap! Dă nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apă. V. refl. Primesc botezu (ca adult).
apă-botea s. v. BOBOTEAZĂ.
BOTEZ s. 1. (BIS.) botezare, (înv. și reg.) botejune. (~ al unui prunc.) 2. (BIS.) botezare, creștinare. (~ al unui om matur necreștin.) 3. cumetrie.
boteza vb. v. UDA.
BOTEZA vb. 1. (BIS.) a (se) creștina. (Un mahomedan care s-a ~.) 2. a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)
BOTEZ, Dumitru D. (1904-1988, n. Roman), dirijor de cor și compozitor român. Prof. univ. la București. Elev al lui A. Ciolan. Muzică corală și vocală, lucrări didactice.
BOTEZ, Emil (1914-1978, n. București), inginer mecanic român. Prof. univ. la București. Cercetări în domeniul construcțiilor de mașini. A studiat cinematica mașinilor-unelte, tehnologia programării numerice a acestora, angrenajele.
BOTEZ, Gheorghe (1882-1916, n. Bacău), geolog român. A studiat tectonica și geologie unor formațiuni eocene și pliocene din reg. Moreni-Bucșani (jud. Dîmbovița).
BOTEZ, Ion Gheorghe (1892-1953, n. Chișcăreni, jud. Iași), morfolog român. Prof. univ. la Iași. Cercetări privind anatomia comparată a primatelor și omului. Promotor al antropologiei în România.
BOTEZ, Octav (1884-1943, n. Iași), critic și istoric literar român. Frate cu Jean Bart. Prof. univ. la Iași. A făcut parte din cercul „Vieții românești”. Studii, analize și eseuri critice („Pe marginea cărților”, „Alexandru Xenopol, teoretician și filozof al istoriei”, „Figuri și note istorico-literare”).
BOTEZ, Demostene (1893-1973, n. sat Hulub, jud. Botoșani), scriitor și publicist român. M. coresp. al Acad. (1963). Lirică elegiac-sentimentală, a plictisului și tristeții provinciale („Floarea pămîntului”, romane („Obsesia”, „Oameni de lut”), memorialistică, literatură pentru copii, traduceri.
BOTEZ subst. = „Bobotează”; – (Sinaxar, Mss. 1081 BAR f° 64) numele se dădea noilor convertiți. 1. – pren. (Șez) și n. frecv. în sec. XIII în Ungaria (Drăg), Botez, ard. în Ungaria, 1233, comes; Botez = Botiz(a) cel Bătrîn (16 A II 107); – S. (Sd. XI 55); Botez/ăști, Ir., mold, (Sd XXI); – -oaia (Buc); Botedz I., 1686 (RI III 145), 2. + -an, Botezan Ioan, ard. act. 3. 3. Botezatu (Ștef; Paș; D Buc); Botezătoae G. (Bîr I) din vb, a boteza, marital. 4. Botegiune t. (Bîr II). 5. Din arm. Ovanes Măgărdič „Ioan Botezătorul” nume pt. armeni: Măgărdici, arm. 1788 (RI 1X129); Mogîrdici (Sd XXI); prieten lui Manuk-bei (Cat tc).
botéz, botezuri s. n. 1. Prima dintre cele șapte taine creștine, prin care, prin întreita cufundare în apa sfințită, se iartă celui botezat păcatul strămoșesc și păcatele personale săvârșite până atunci (când este vorba de adulți), cei botezați devenind astfel membri ai Bisericii creștine; ritualul prin care se săvârșește această taină, când cel botezat primește un prenume; p. ext., petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie; baia întâi. ♦ Botezul sângelui = moartea martirilor, asemănătoarea jertfei de sânge a lui Hristos, care suplinește botezul cu apă și simbolizează mântuirea celui botezat, intrând direct în rândul sfinților (Mat., 5, 11-12). 2. Stropirea cu agheasmă a credincioșilor și a caselor de către preot cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. – Din boteza (deriv. regr.).
botez, botezuri s. n. (intl.) primul furt reușit al unui infractor.
boteza, botez v. t. a dilua cu apă (laptele, vinul etc.)

botez dex

Intrare: botez
botez substantiv neutru
Intrare: boteza
boteza verb grupa I conjugarea I
Intrare: Botez
Botez
Intrare: Botez
Botez
Intrare: apă-botează
apă-botează substantiv feminin invariabil nume propriu