9 definiții pentru botcă
bótcă1 sf [At: MARIAN, INS. 145 / V: boatcă / Pl: ~tci / E: nct] (Mol; Buc) 1 Alveolă în fagure, în care se reproduce matca Si: tâță. 2 Scorbură. 3 Lovitură dată în capul cuiva cu nodul degetului mare și apoi, printr-o întorsătură repede a pumnului, cu nodul degetului mic Si: castană, nucă, pară. BÓTCĂ, botce,
s. f. (
Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. –
Et. nec. BÓTCĂ, botce,
s. f. (
Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. –
Et. nec. BÓTCĂ, botce,
s. f. (
Reg.) Alveolă
(2) în care se găsește matca.
bótcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bótcei;
pl. bótce
bótcă s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce botcă f. Mold. chilioară în care se naște matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. butcă)].
bótcă f., pl. ĭ și e (ung. bödke, cutie. Cp. cu bîtcă 2). Alveolă, chilioară (maĭ ales a matceĭ albinelor). V.
scorbură. Botcă dex online | sinonim
Botcă definitie