botanic definitie

12 definiții pentru botanic

botánic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ici, ~ ice / E: fr botanique] 1 a Privitor la plante. 2 a (Îs) Grădină ~ ă Grădină special amenajată pentru cultivarea și studierea a numeroase specii de plante. 3 sf Știință care se ocupă cu studiul plantelor. 4 a Care aparține botanicii (3). 5 a Care se referă la botanică (3).
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. Nu întrerumpe corespondința noastră botanică. NEGRUZZI, S. I 99. ◊ Grădină botanică = instituție posedînd un teren plantat cu copaci și cu diferite specii de plante, destinat studierii și cultivării lor în condiții naturale sau de seră. Grădina botanică din Cluj.
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.).
botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice
botánic adj. m., pl. botánici; f. sg. botánică, pl. botánice
BOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].
BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)
BOTÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de botanică; propriu botanicii. * Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique
botanic a. privitor la botanică: Institut botanic.
*botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor.

botanic dex

Intrare: botanic
botanic adjectiv