bosumflare definitie

2 intrări

25 definiții pentru bosumflare

bosumflá vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~ săm-, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~ sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.
bosumfláre sf [At. DEX / Pl: ~Iări / E: bosumfla] (Fam) Îmbufnare.
busumflá v vz bosumfla
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumflá vb. I.
BOSUMFLÁRE s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. Se vedea pe chipul unor liberali bosumflarea. PAS, L. I 283. – Variantă: bozumfláre s. f.
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorâtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare.
!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă
bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri
bosumflá vb., ind. prez. 1 sg. bosúmflu, 3 sg. și pl. bosúmflă
bosumfláre s. f. g.-d. art. bosumflării; pl. bosumflări
BOSUMFLÁ vb. a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.
BOSUMFLÁRE s. îmbufnare, (pop. și fam.) țâfnă, (reg.) drâmboiere, (Olt. și Ban.) îmbonțare.
A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioșa
bosumflá (bosúmflu, bosumflát), vb. – A se supăra, a se îmbufna, a strînge din buze. – Var. bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov. boudenfla, prov. budenfi, și cat. botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe inflare (› rom. umfla) și pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populară s-a făcut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenințător”, contaminat cu umfla.
A SE BOSUMFLÁ mă bosúmflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.
bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].
bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.
BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.
BOSUMFLARE s. îmbufnare, (pop. și fam.) țîfnă, (reg.) drîmboiere, (Olt. și Ban.) îmbonțare.
A SE BOSUMFLA a face bot, a pune botul / ciuperca.

bosumflare dex

Intrare: bosumfla
bosumfla verb grupa I conjugarea I
Intrare: bosumflare
bosumflare substantiv feminin