bostangíu sn [At: NECULCE, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc bostangy] 1 Bostănar. 2 Soldat din garda sultanului, care avea grijă și de grădinile seraiului. 3 (Îs) ~ bașa (sau pașa) Căpetenia bostangiilor (2).

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Învechit și arhaizant) Soldat pedestru din garda sultanului, care avea în grija sa și grădinile seraiului. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri, între scînteieri de cișmele, subt paza bostangiilor. SADOVEANU, 7. C. 277.

BOSTANGÍU, bostangii, s. m. 1. Bostănar. 2. (Înv.) Soldat din garda sultanului care avea grijă de grădinile seraiului. – Tc. bostancı.

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostangíu s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii

BOSTANGÍU s. v. pepenar.

bostangiu m. 1. odinioară, soldat din garda Sultanului: Osmangii și bostangii au să curgă mii de mii AL.; 2. (ironic) poreclă dată Bulgarilor și Sârbilor (vânzători de bostani). [Turc. BOSTANDJI, lit. grădinar].

bostangíŭ m. (turc. bostanğy). La Turcĭ, soldat din gardă care îngrijea și de grădinile sultanuluĭ.

bostangiu s. v. PEPENAR.