bostánă sf [At: ODOBESCU, S. III, 565/13 / Pl: ~ne / E: bostan] (Reg) Pepenărie.

BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Din bostan.

BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Bostan + suf. -ă.

BOSTÁNĂ, bostane, s. f. Loc unde se cultivă pepeni (și alte plante înrudite); pepenărie, harbuzărie, bostănărie. Încălecăm pe cai și plecăm spre bostane. STANCU, 256.

BOSTÁNĂ, bostane, s. f. Bostănărie. – Din bostan.

bostánă (reg.) s. f., g.-d. art. bostánei; pl. bostáne

bostánă s. f., g.-d. art. bostánei; pl. bostáne

BOSTÁNĂ s. v. pepenărie.

bostană f. Mold. bostănărie: bostană fără pândar.

bostánă f. pl. e (d. bostan 2). Sud. și est. Pepenărie.

bostană s. v. PEPENĂRIE.

bostană Alături de bostan „dovleac”, cunoscut mai ales în Moldova, există bostană „loc cultivat cu pepeni verzi”. în DA apare, cu acest sens, bostan, din Banat, cu adaosul că de obicei se zice bostană (vezi și Glos. dial. Olt., p. 9). Originea indicată este tc. bostan „grădină de legume” sau scr. bostan „grădină de pepeni” (Gămulescu nu înregistrează cuvîntul). Pare totuși curios că s-a recurs la un feminin (ar fi fost de așteptat un neutru) și mai ales că nu s-a socotit suficient derivatul bostănărie, format normal în românește. Cred că pentru bostană trebuie să pornim mai curînd de la gr. μποστάνι „grădină de pepeni”, care în grecește se explică perfect prin tc. bostan.