boschetar definitie

6 definiții pentru boschetar

boschetár sm [At: MDA ms / Pl: ~i / E: boschet + -ar] 1 Om foarte sărac, fără locuință, care se sustrage ordinii sociale, trăind prin canalizări, construcții abandonate etc. 2 Termen injurios pentru un om imoral (și bețiv).
BOSCHETÁR, boschetari, s. m. (Fam.) Persoană fără domiciliu, fără resurse, care trăiește prin parcuri, în guri de canal, sub poduri etc. ♦ Om decăzut, vicios. – Boschet + suf. -ar.
boschetár (fam.) s. m., pl. boschetári
boschetár s. m. (peior.) ◊ „[...] oameni fără familie, fără casă și masă, care au dormit pe unde au apucat (guri de canal, pivnițe, pe sub poduri, prin parcuri). Fac parte din tagma tot mai numeroasă a așa numiților boschetari care trăiesc în mizerie, de azi pe mâine.” R.l. 13 III 93 p. 5. ◊ „Vrea el să moară pe cartoane, ca boschetarii?” R.l. 16 X 95 p. 1; v. și D. 111/95 p. 9 (din boschet + -ar)
boschetar, boschetari s. m. vagabond care se adăpostește în timpul nopții în parcuri, sub poduri.
BOSCHETÁR, -Ă, boschetari, -e s. m. și f. Persoană fără adăpost, care doarme prin parcuri; vagabond. ◊ (Peior.) Persoană cu apucături dubioase. – Din boschet + suf. -ar.

boschetar dex

Intrare: boschetar
boschetar