boss sm [At: DN2 / Pl: boși / E: eg boss] 1 (Fam) Șef.

boss windjammer sm [At: DN3 / E: amer bosswindjammer] Șef al unei orchestre care cântă la un instrument, conducându-și ansamblul fără a-l dirija.

boș1 sn [At: DA / Pl: boașe / E: ml bursa] (Pop) Testicul.

boș2 sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 109, 5/2 / Pl: ~i / E: fr boche] (Dep; frm) Nume dat germanilor, de către francezi, în timpul primului război mondial.

BOS s. m. v. boss.

BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în S.U.A.; p. ext. (fam.) șef. – Cuv. engl.

BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

TÁUR, tauri, s. m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducție (Bos taurus).* Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală, reprezentând unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, în dreptul căruia trece soarele între 21 aprilie și 21 mai. – Lat. taurus.

bos v. boss

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

boș (pop.) s. n., pl. boáșe

bos s. m., pl. boși

boș s. n., pl. boáșe

BOSS s. v. patron.

PUNGA-BOÁȘELOR s. v. scrot.

TÁUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou.

BOSS s.m. Nume dat supraveghetorilor sau șefilor dintr-o întreprindere în S.U.A.; (p. ext.) șeful unui partid politic, al unui grup electoral. [Pl. boși. / < engl. boss – stăpân].

BOSS WINDJAMMER loc. s. (Anglicism) Șef al unei orchestre care cântă la un instrument, conducându-și ansamblul fără a-l dirija cu mâna sau cu bagheta. [< americ. boss windjammer].

BOSS s. m. 1. patron; căpetenie, inițial în S.U.A. 2. personaj investit cu responsabilitate și autoritate; șef local al unui partid politic, al unui grup electoral; șef. (< amer. boss)

BOSS WINDJAMMER [-UIND-GÉMĂR] loc. s. șef al unei orchestre, care cântă la un instrument, conducându-și ansamblul fără a-l dirija. (< amer. boss windjammer)

boáșe (-e), s. f. – Testicul. Var. boș. Megl. boș, istr. boș. Origine necunoscută. Etimonul lat. byrsa „pungă”, propus de Diez, nu este posibil. Pușcariu 210 (și DAR) a încercat să depășească dificultatea, presupunînd o formă *byrsea, care nu este însă nici ea satisfăcătoare. Ar putea fi tc. boș „gol”, cu același sens ca deșert, cf. fr. creux de l’estomac (din tc. provine și mr. boșă „gol”); dar vechimea cuvîntului (apare la Dosoftei) și semantismul lui, identic în dialecte, se opun acestei explicații. Der. boșar, s. m. (pepene galben); boșorog, adj. (care suferă de hernie, surpat; plantă, Scleranthus annuus), care pare formație glumeață, pe baza lui boașe și olog, modificată ca în șontorog; boșorogi, vb. (a deșela, a speti; a ologi); boșorogeală, s. f. (hernie; decrepitudine). Trebuie de asemenea să presupunem că boșorog, care circulă numai în Munt. (ALR 125), a suferit probabil influența formală a sb. bosonog „desculț”.

BOS boși m. 1) (în S.U.A.) Supraveghetor la o întreprindere. 2) fig. Persoană care se află la conducere; șef; conducător; cap. /<engl. boss

BOȘ boáșe n. pop. Glandă sexuală pereche care produce spermatozoizi și hormoni masculini; testicul. /Orig. nec.

boș n. 1. testicul; 2. bârnă piezișă sub un zid: zidul șade în boș. [Origină necunoscută].

*1) boș m. (fr. Boche). Epitet injurios adredat de Francejĭ Germanilor de la 1904 încoace.

2) boș n., pl. boașe. Triv. Coĭ, testicul. – Și m. la Dos.

bos(s) s. m. (americanism) Patron; căpetenie, inițial în America ◊ „[...] lânga frontiera cu Franța s-au depistat câteva rețele cu largi ramificații la New York și Marsilia, au fost închiși câțiva renumiți «boss» ca G.B., G. A. sau L.L.” I.B. 6 IV 74 p. 6. ◊ „După moartea lui G. G., «capo di tutti capi» (bosul boșilor) își dispută postul doi candidați: C.G. și A. D.” Sc. 20 V 77 p. 5. ◊ „Boșii vechi au dat mâna cu boșii noi.” R.l. 20/21 II 93 p. 8; v. și I.B. 28 XII 74 p. 4, ◊ „22” 25 X1 XI/91 p. 6; v. și gheretist, interpol (din engl. americ., fr. boss; D. Am., DP; DEX, DN3)

BOȘ s. n. Seu cu proprietăți superioare, obținut din pungile testiculare ale bovinelor.

DU BOS [dü bós], Charles (1882-1939), scriitor francez. Eseuri critice susținând primatul valorilor spirituale și morale în geneza operei literare („Aproximații”).

BOS cf. blg. бoc „desculț”. l. Bos b. (Ard). 2. Bosia s. (Dm). 3. Bosie (Dm; Arh); Bosiĭ (Tec I); Bosăe, Șt., 1760 (BCI VII 39) și Bosîe (Sd XVI) moldovenisme pentru Bosie. 4. Bosoiu (Drag 258; B-răz 58; Scurtești Bz); -l (Sur XXIV). 5. Bosianu, C., juristul și Bosarii s., munt. (RI XVII 313); aceste derivate indică pe originarii din s. Bosia. 6. Bosun pren. (CO 161).

BOȘ cf. blg. < бoш < tc. „gol”. 1. Boș, D-tru (Șchei III); Boșul ard., 1722 (Paș.) 2. Boșa (C Ștef; 16 B IV 338); – moșnean, olt. (AO X 129); – fam. din Profa, r. Slatina. 3. + -man: Boșman fam. 4. + -otă: Boșotă (Ard); Boșoteni s. (Dm), sinc. în Boșteni (ib.). 5. + -ov, -ei: Boșoveiul t.

bos(s), boși s. m. pub. (peior.) 1. patron. 2. șef, conducător. 3. lider sindical sau politic.