bortelit definitie

2 intrări

20 definiții pentru bortelit

borteli vt [At: DA / V: ~tili / Pzi: ~lesc / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.
bortelít1 sn [At: DA ms / V: ~til ~ / Pl: ~uri / E: borteli] (Reg) Găurit1.
bortelít2, ~ă a [At: MURNU, O. I, 219 / V: ~til ~ / Pl: ~iți, ~e / E: borteli] (Reg) Găurit2.
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A borti. (În forma bortili) Glonțul... bortili perina pe care se rezăma. NEGRUZZI, S. I 21. Variantă: bortilí vb. IV.
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. Prevăzut cu o gaură, găurit. – Variantă: bortilít, -ă (ALECSANDRI, la TDRG) adj.
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit. – V. borteli.
bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă
bortelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă
BORTELÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
BORTELÍT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.
A BORTELÍ ~ésc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli
bortelì v. Mold. a găuri, a sfredeli.
bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.
borteli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.
bortelit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS.

bortelit dex

Intrare: borteli
borteli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bortelit
bortelit adjectiv