borteli vt [At: DA / V: ~tili / Pzi: ~lesc / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.

bortelít1 sn [At: DA ms / V: ~til ~ / Pl: ~uri / E: borteli] (Reg) Găurit1.

bortelít2, ~ă a [At: MURNU, O. I, 219 / V: ~til ~ / Pl: ~iți, ~e / E: borteli] (Reg) Găurit2.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A borti. (În forma bortili) Glonțul... bortili perina pe care se rezăma. NEGRUZZI, S. I 21. Variantă: bortilí vb. IV.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. Prevăzut cu o gaură, găurit. – Variantă: bortilít, -ă (ALECSANDRI, la TDRG) adj.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.

BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit. – V. borteli.

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă

BORTELÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

BORTELÍT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.

A BORTELÍ ~ésc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli

bortelì v. Mold. a găuri, a sfredeli.

bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.

borteli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

bortelit adj. v. GĂURIT. PERFORAT. SCOBIT. SFREDELIT. STRĂPUNS.