boroboață definitie

12 definiții pentru boroboață

boroboáță sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: ~ antă / Pl: ~țe / E: nct] (Fam) Poznă.
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.
BORÓBOAȚĂ, boroboațe, s. f. Lucru sau faptă nesocotită, cu urmări neplăcute. V. poznă. Așa, și... făcurăți și voi o boroboață. PAS, L. I 100. Miron Iuga îl iertase în sfirșit pentru boroboața... de astă-toamnă. REBREANU, R. I 293.
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute.
boroboáță (fam.) s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe
boroboáță s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe
BOROBOÁȚĂ s. v. poznă.
BOROBOÁȚĂ ~e f. Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; poznă; năzbâtie; bazaconie; șotie. [Sil. -boa-ță] /Orig. nec.
boroboață f. întâmplare rea sau faptă prostească ce face mare sgomot: mi s’a întâmplat o mare boroboață. [Cf. boloboț; varianta Mold. boață (boanță), din boț cu acelaș sens de «boroboață», confirmă raportul semantic între cocoloș de «mămăligă» și «pățanie», metaforă primitiv ciobănească ce o întâlnim deja la Zilot Românul («Măria sa mai făcu un boț»)].
boroboáță f., pl. e. Vest. Întîmplare cam neplăcută: mi s’a’ntîmplat o boroboață. Poznă: am să-ĭ fac o boroboață. În est boáță. Aĭurea și boțoroágă, pl. e.
BOROBOAȚĂ s. ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?)

boroboață dex

Intrare: boroboață
boroboață substantiv feminin