boroánă sf [At: ALECSANDRI, P. III 44 / V: ~rană, ~ rană, ~ ronă, baronă, ~ rină, ~ ron sn, ~run sn / Pl: ~ne / E: ucr бopoнa] (Reg) Grapă.

BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

BOROÁNĂ, boroane, s. f. Grapă cu dinți de fier sau de lemn. Semănătorii veseli spre fund înaintează De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc. ALECSANDRI, P. A. 121. – Variante: borónă (PĂSCULESCU, L. P. 30), borúnă (PAMFILE, A. R. 58) s. f.

BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Ucr. borona.

boroánă (reg.) s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

boroánă s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

BOROÁNĂ s. v. grapă.

boroánă (boroáne), s. f. – Grapă, greblă. Mag. borona, sau rut., rus. borona (DAR). Cuvînt regional, mai puțin curent decît sinonimul său grapă. – Der. boroni, vb. (a grebla).

BOROÁNĂ ~e f. pop. Unealtă agricolă în formă de grătar cu colți mari de fier, folosită pentru mărunțirea, afânarea și nivelarea arăturii; grapă. [Sil. -roa-nă] /<ucr. borona

boroană f. Mold. grapă (mai ales cu colți de lemn): de-a curmezișul brazdei boroanele pornesc AL. [Rus. BORONA].

boroánă și b-ónă (oa dift.) f., pl. e (rus. boroná, pol. brona, bg. braná, boroană, de unde și ung. borona. Bern. 1, 73). Est. Grapă cu colți de fer de sfărămat bulgăriĭ după arat. – Și borînă (Munt. Dobr.) și -únă.

boroană s. v. GRAPĂ.