Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru bornit

born├şt sm [At: DN3 / Pl: ~i╚Ťi / E: fr bornite] Sulfur─â natural─â de cupru ╚Öi fier.
born├şt s. n.
born├şt s. n.
BORN├ŹT s.m. Sulfur─â natural─â de cupru ╚Öi fier. [< fr. bornite].
BORN├ŹT s. m. sulfur─â natural─â de cupru ╚Öi fier. (< fr. bornite)
BORN├ŹT (< fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfur─â dubl─â de cupru ╚Öi fier, care con╚Ťine calcopirit─â, calcozin─â ╚Öi argint format─â ├«n faza hidrotermal─â sau pe cale metasomatic─â. Are culoare ar─âmie ├«nchis─â, ro╚Öie ╚Öi cu timpul se acoper─â cu o pelicul─â irizat─â albastr─â. Este utilizat ca min. de cupru.

Bornit dex online | sinonim

Bornit definitie

Intrare: bornit
bornit substantiv neutru