bornit definitie

6 definiții pentru bornit

bornít sm [At: DN3 / Pl: ~iți / E: fr bornite] Sulfură naturală de cupru și fier.
bornít s. n.
bornít s. n.
BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite].
BORNÍT s. m. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. bornite)
BORNÍT (< fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca min. de cupru.

bornit dex

Intrare: bornit
bornit substantiv neutru