borhot definitie

15 definiții pentru borhot

borhót sn [At: COSTINESCU / V: ~rohodnă sf / A și: bór- / Pl: -uri / E: nct] 1 Amestec de cereale sau fructe fermentate, din care se obțin băuturi alcoolice. 2 Rămășițele de borhot (1), după ce s-au obținut berea, țuica etc. Cf boștină, boroghină, bozorină, bortilă, boască. 3 (Pex) Rămășiță inutilă Cf brac, goz. 4 (Rar; lpl) Măruntaie de animal necurățate. 5-6 (Dep) Persoană obeză (și murdară).
borhóturi snp vz borhoate
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.
BORHÓT, borhoturi, s. n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.
BORHÓT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc. din care s-a scos alcoolul sau din care au fost extrași anumiți componenți utili. V. reziduuri. Borhot de prune. Borhot de sfeclă. ▭ Mirosi cu plăcere izul obișnuit al borhotului putred de la cazanul cu țuică. DUMITRIU, N. ♦ Fig. Rămășițe nefolositoare. Păgubașul de «Glosariu», unde pricopsiții noștri lexicografi și scornitori de grai nou și pocit azvîrlă, ca borhot, mai bine de jumătate biată frumoasa noastră limbă romînească. ODOBESCU, S. III 173. – Accentuat și: borhot.
BORHÓT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc.
borhót s. n., pl. borhóturi
borhót s. n., pl. borhóturi
BORHÓT s. (reg.) boroghină, borohodnă, tescovină. (~ de fructe.)
BORHÓT ~uri n. Resturi rămase de la fructele sau cerealele fermentate după ce s-a extras alcoolul sau alți componenți utili (folosite uneori ca hrană pentru animale). ~ de prune. ~ de orez. /Orig. nec.
borhot n. ceea ce rămâne din struguri după ce li se stoarce sucul: cu borhotul se îngrașă vitele. [Cf. brahă].
bórhot n., pl. urĭ (poate d. ung. bor, vin, plus alt cuvînt, adică „drojdie”. Cp. cu bragă, brahă). Rămășiță de poame, saŭ de legume stoarse: borhot de strugurĭ, de sfeclă. V. hoștină.
BORHOT s. (reg.) boroghină, borohodnă, tescovină. (~ de fructe.)
borhót, borhoturi, s.n. – (reg.) 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extrage alcoolul: „Borhot se zice înainte de sert” (Ieud). „Borhot, din care fac horinca, înainte de-a sierbe” (Petrova); monturi, slad (ALRRM, 1971: 462). 2. Resturi de fructe fermentate rămase după distilare (Budești, Giulești, Vad, Săpânța, Săcel etc.). În Maramureșul din dreapta Tisei se folosește sin. brahă (DRT). – Et. nec. (MDA, NDU); cf. braha „drojdie pe fundul cazanului în care se face țuica” (< ucr. braha) (Șăineanu, Scriban).
borhót, -uri, s.n. – 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extrage alcoolul: „Borhot se zice înainte de sert” (Ieud). „Borhot, din care fac horinca, înainte de-a sierbe” (Petrova); monturi, slad (ALR 1971:462). 2. Resturi de fructe fermentate rămase după distilare (Budești; Giulești; Vad; Săpânța; Săcel etc.). În Maramureșul din dreapta Tisei: brahă (DRT). – Et. nec. (MAD, NDU).

borhot dex

Intrare: borhot
borhot substantiv neutru