Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru borfaș

borfáș sm [At: GHICA, S. IX / V: bur~ / Pl: ~i / E: boarfe + -aș] Hoț de lucruri mărunte Si: (fam) găinar, (înv) bojogar, (reg) borfar.
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de boarfe, de lucruri mici. Nu-mi era îngăduit... să mă ascund în pod ca borfașii. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 222. Cine să le fi furat?... – Un borfaș, mînca-l-ar temnița pămîntului! SADOVEANU, P. S. 100.
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de lucruri mici. – Din boarfă + suf. -aș.
borfáș s. m., pl. borfáși
borfáș s. m., pl. borfáși
BORFÁȘ s. pungaș, (rar) bojogar, (fam.) găinar.
BORFÁȘ ~i m. Persoană care fură boarfe; hoț de haine și lucruri mărunte. /boarfă + suf. ~aș
borfaș m. hoț ordinar, pungaș.
borfáș m. (d. borfă). Hoț prost, pungaș, găinar, potlogar.
BORFAȘ s. pungaș, (rar) bojogar, (fam.) găinar.
borfaș, borfași s. m. hoț mărunt

borfaș definitie

borfaș dex

Intrare: borfaș
borfaș substantiv masculin