bordeiáș sn [At: DOSOFTEI, V. S. 99/2 / V: -ieș / Pl: ~șe / E: bordei + -aș] 1-2 (Șhp) Bordei (mic).

BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. Și-i năvăleau în minte amintirile... corturile șatrei la umbra nucilor... mai apoi bordeiașul lipit cu humă. CAMILAR, N. II 138. [Văzu] bordeiașul cel sărac, în locul curților de azi-dimineață. RETEGANUL, P. V 13.

BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei.

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeiaș n. încăpere într’o casă țărănească spre a păstra legume iarna.