bordeaux definitie

2 intrări

5 definiții pentru bordeaux

BORDEAUX, (2) bordeaux-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie originar din regiunea franceză Bordeaux. 2. Vin roșu făcut din acest soi de struguri. [Pr.: bordó] – Din fr. Bordeaux.
bordeaux (vin) (fr.) [pron. bordó] (bor-deaux) s. n., art. bordeaux-ul; (porții) pl. bordeaux-uri
Bordeaux (nume de loc) (fr.) [pron. bordó] (Bordeaux) s. propriu n.
Bordeaux n. 1. (cit. Bordo), oraș în Franța, frumos port pe Garona: 268.000 loc. Curte de apel. Arhiepiscopie. Facultate de medicină. Vinuri și rachiuri renumite; 2. vin de Bordeaux.
BORDEAUX [bordó], oraș în SV Franței, port fluvio-maritim (c. 11 mil. t) pe Garonne; 640 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Piață pentru vinuri. Șantiere navale. Metalurgie, constr. de mașini, prelucr. petrolului, produse chimice, textile, alim. (ciocolată). Universitate (1441). Monumente: ruine ale unui amfiteatru roman (sec. 3), biserica Saint André (sec. 11-15), biserica Saint Seurin (sec. 12), catedrală (sec. 12-15), Place Royale (sec. 18), palatul Rohan (sec. 18), ulterior primărie. Muzee. Așezare celtică cu numele de Burdigalla (sec. 3-1 î. Hr.), centru al prov. romane Aquitania (sec. 1-3) și apoi al diocezei Galliei (sec. 3). Orașul a fost succesiv cucerit de vandali (409), vizigoți (414) iar în 507 a intrat în componența Regatului Franc. Sub stăpînire engleză după căsătoria lui Eleanor de Aquitania cu Henric II (1154). În 1453 a revenit Franței.

bordeaux dex

Intrare: Bordeaux
Bordeaux
Intrare: bordeaux
bordeaux