bordáj sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr bordage] Înveliș exterior al unei ambarcații.

BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.

BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcații. – Din fr. bordage.

BORDÁJ, bordaje, s. n. Fâșiile metalice sau de lemn care învelesc coastele și traversele unei nave. – Fr. bordage.

bordáj s. n., pl. bordáje

bordáj s. n., pl. bordáje

BORDÁJ s.n. Pereții exteriori ai unei nave. [< fr. bordage].

BORDÁJ s. n. 1. bordare. 2. înveliș exterior al corpului unei nave. (< fr. bordage)

BORDÁJ ~e f. Perete exterior al unei nave. /<fr. bordage

bordaj, s. n. sg. sâni, țâțe.