bor2 sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr bord] Margine (circulară răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei.

bor5, boáră a [At: APOLZAN, P. I, 194 / Pl: ~i, boare / E: nct] (Reg; pbl) Răsfrânt.

bor6, boară a [At: VAIDA / Pl: ~i, boare / E: nct] (Trs; rar) 1 Albastru. 2 Vânăt (1)

bor4 sn vz bour

bor3 sn vz bord

bord1 sm [At: REV. CRIT. I, 552 / Pl: ~rzi / E: nct] 1 (Trs; Ban) Bulgăre de pământ uscat. 2 (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita pepo).

bord2 sn [At: CARAGIALE, M., 37 / Pl: ~uri / E: fr bord] 1 Margine laterală a punții unei ambarcații (mari). 2 Comanda unei ambarcații sau a unui vehicul. 3 (Îs) Jurnal de ~ Registru în care se notează toate evenimentele importante din timpul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. 4 (Îlav) Pe (sau la) ~ În ambarcație. 5 (îal) în avion. 6 (îe) A arunca peste ~ A renunța la ceva considerat nefolositor. 7 (Înv) Bor2. 8 (Rar) Margine a unui obiect, profil etc. 9 (Rar; frm) Țărm de mare.

BOR2, boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

BOR2, boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord.

BORD, borduri, s. n. Marginea din stânga sau cea din dreapta a punții unei ambarcații (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se înregistrează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcație; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

BOR2, boruri, s. n. (Mai ales la pl.) Marginea răsfrîntă a pălăriei. Prinseseși ticurile redactorilor și reporterilor care purtau pălării cu boruri mari. PAS, Z. I 285. Femeile [poartă] pe cap basmale roșii, iar bărbații pălării de mușama cu boruri mari. SAHIA, U.R.S.S. 22. – Variantă: bord (CARAGIALE, M. 37) s. n.

BORD1 s. n. v. bor2.

BORD2, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei nave. Lumea pe vapor se mișca dintr-un bord în altul, în lumina scăzută a asfințitului. BART, E. 79. ◊ Loc. adj. De bord = referitor la navigația pe apă; p. ext. referitor la navigația aeriană. Jurnal de bord. Carnet de bord. Echipament de bord. Instrumente de bord. ▭ Artilerie de bord - artilerie instalată pe nave și pe aeronave. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = pe puntea vasului, p. ext. pe avion. Pasagerii s-au urcat pe bord. Călătorii au luat loc la bordul avionului. ▭ M-am dus chiar într-acea seară de am întîlnit pe amiral, pe bordul său. GHICA, S. 399. ◊ Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a înlătura. Steagul libertăților burghezo-democratice a fost aruncat [de burghezie] peste bord. STALIN, XIX 7.

BOR2, boruri, s. n. Marginea răsfrântă a pălăriei. – Fr. bord.

BORD, borduri, s. n. Fiecare din părțile laterale ale punții unei nave. ◊ Loc. adj. De bord = referitor la navigația pe apă, p. ext. referitor la navigația aeriană. Jurnal de bord. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = pe puntea navei, p. ext. pe avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a înlătura. – Fr. bord.

bor2 (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

bord s. n., pl. bórduri

bor (la pălărie) s. n., pl. bóruri

bord s. n., pl. bórduri

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)

BORD s. v. bolovan, bor, margine, pietroi.

BOR2 s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord].

BORD s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale punții unei nave; (p. ext.) nava însăși. ◊ De bord = referitor la navigație. ◊ Pe (sau la) bord = pe puntea unei nave sau în avion. 2. Marginea unui profil de aripă de avion. ◊ A arunca peste bord = a înlătura. 3. (Rar) Țărm de mare. 4. (Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it. bordo, cf. fr. bord, germ. Bord].

BOR2 s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord)

BORD s. n. 1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripă de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord)

bord (bórduri), s. n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s. n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s. f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder.

bord (bórduri), s. n. – 1. (Trans.) Piatră, pietricică. – 2. (Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la botf-. După Diculescu, Elementele, 490, provine din lat. *bŏlĭdum < βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea, Dacor., III, 594, care face din bord baza lui bordei. – Der. bordan, s. m. (stîncă); bordos, adj. (puternic, viteaz).

BOR2 ~uri n. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /<fr. bord

BORD ~uri n. 1) mar. Fiecare dintre cele două părți laterale ale punții unei nave. 2) Fiecare dintre cele două margini ale aripii unui avion. * De ~ referitor la navigație. La ~ pe puntea unei nave (sau într-un avion). A arunca peste ~ a părăsi, a renunța la ceva ca fiind nefolositor; a înlătura. /<fr. bord, germ. Bord

bord n. 1. marginea unei suprafețe; 2. laturea unei corăbii; 3. corabia însăș.

1) bor m. (d. bour, ca nor d. nour, după coarnele luĭ drepte). Trans. (Mediaș). Melc.

1) bord m. Trans. Bolovan.

*2) bord n., pl. urĭ (fr. bord, d. germanicu bord-, margine). Partea de deasupra a corăbiiĭ. Fig. Corabie, navă: am petrecut mulțĭ anĭ pe bord. – Cu înț. de „margine de pălărie” e barb.

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pînză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)

bord s. v. BOLOVAN. BOR. MARGINE. PIETROI.

BORD1 a) denumire care indică partea laterală (dreapta sau stânga) a unei aeronave; b) parte a avionului destinată a primi pasagerii sau mărfurile.

BORD2 marginea unui profil de aripă a unei aeronave. Bordul este două feluri: Bord de atac (extremitatea din față a unui profil aerodinamic sau a unei aripi) și Bord de fugă (extremitatea din spate a unui profil aerodinamic sau a unei aripi. Sin. Bord de scurgere).

CRONOMETRU DE BORD instrument pentru măsurarea cu precizie a intervalelor de timp corespunzătoare duratelor producerii unor fenomene pe parcursul zborului.

ECHIPAMENT DE BORD ansamblul aparatelor, mecanismelor și instalațiilor de la bordul unei aeronave pentru controlul zborului, a navigației, a funcționării motorului și a aparaturii radio, electrice și de oxigen, a aparatelor de comandă și control de luptă (manșă, paloniere, levier de comandă a veleților, levierul de comandă al compensatorului, sistemul de prindere și declanșare al cablului de remorcaj, aparatul de emisie-recepție, instalația sau inhalatorul de oxigen.

MECANIC DE BORD a) funcție tehnică la bordul unei aeronave; b) persoana având această funcție și care are ca sarcină principală supravegherea parametrilor funcționali ai motorului/motoarelor.

MITRALIOR DE BORD servant al unei mitraliere instalate la bordul unei aeronave de luptă.

MUNIȚIE DE BORD cantitatea de muniție încărcată pe o aeronavă de luptă pentru armamentul de pe acesta.

PLANȘĂ DE BORD placă pe care sunt montate toate aparatele de bord necesare navigației.

TABLOU DE BORD panou din tablă sau din marmură pe care sunt fixate instrumentele și aparatura de control a aeronavei.

bor, s.m. – (reg.) Vânt puternic: „În vânt și bor mare face-te-oi, / În vânt mare țâpa-te-oi” (Bilțiu, 2002: 201; Odești, 1974; descântec). ♦ (onom.) Bor, Bora, nume de familie frecvent în zona Vișeu-Borșa (739 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Probabil din bora „vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare” (< it., fr. bora), cf. lat. boreas „vânt din nord, crivăț”. ♦ Pentru etimologia n. pr. Bor, Bora: Din sl. bora „luptă” (Constantinescu, 1963: 209). Din gr. Bora(s) sau sl. Bora; cf. n. top. Bora (Iordan, 1983). Der. din Boris, Borimir sau Borislav > sl. bor- „luptă, a lupta” (Ionescu, 2001: 77).

bor, s.m. – Vânt puternic: „În vânt și bor mare face-te-oi, / În vânt mare țâpa-te-oi” (Bilțiu 2002: 201; Odești, 1974; descântec). – Cf. bora „vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare” (< it., fr. bora); Cf. Boreas (mit.) „vântul din nord; zeu care a întemeiat un regat în Thracia”.

BORD cf. subst. bord „bolovan mare, bordan”. 1. Bord (Sd XVI) și s.; -u, mold. (16 B III 1); -ul t. 2. Borde b. (Sd VI 269; 17 B 1 90, 172); – din Huși (BCI VII 71). 3. Bordea (cf. subst. bordea „nălucă, sperietoare” în DLR), n. frecvent pretutindeni: ard. (Moț; Paș; Ard II 202); olt. (Hur; 16 B I 15-6); munt. (16 B I 127, IV 236; 17 B I 90, 172; Giur 46, 153); mold. (Isp V1; Dm); Stanciu Bordii 1618 (Condica Mislea mss. nr. 161 Arh St.). 4. Borda b., mold. (Ur XXII 288), format din bord + suf. -a sau < magh. borda „coaste de om”; – Ioan, ard.; Bord/escu, act.; -ești, -easca, -eni ss.; -ea; -ean, S., ard.; marital Bordoia, Catrina. 5. + -an: Bordan pren. (Vr) (din subst. bordan); Bordănicioi (Tec II). 6. Bordiianu, D-trachi, 1828, Dorohoi; Bordeanu cu suf. de apart. locală < s. Bordeni. 7. Bordenache, pictor. 8. + -adu: Bordadu (17 B IV 407). 9. Bordocel (ib. 253). 10. + -aș: Bordaș, Șt. (MO 10 febr. 1949; Viciu 32).

a lua la bord expr. (glum.) a bea.