borcănát, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 303 / Pl: ~ați, ~e / E: borcan + -at] 1 Ca un borcan. 2 (D. nas) Mare și gros.

BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). Stau de mă mir cum se face ca pipele... provenite din Germania să fie cu pîntecele borcănate ca pipa neamțului. ODOBESCU, S. II 303. Poamele [măselariței]... se află într-o teacă borcănată. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.

BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Din borcan + suf. -at.

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. sg. borcănátă, pl. borcănáte

BORCĂNÁT adj. gros, umflat, (reg.) borcănos. (Are nasul ~.)

BORCĂNÁT ~tă (~ți, ~te) Care este mare și bombat (ca un borcan); asemănător cu un borcan. /borcan + suf. ~at

borcănat a. încovoiat: nasuri lungi borcănate PANN.

borcănát, -ă adj. (d. borcan). Sud. Mare, gros, unflat: ardeĭ borcănat (NPl. Ceaur, 44), nas borcănat (iron.).- Și -ós, -oásă și bocîrnát (după bocîrn) și (est) borchinós.

BORCĂNAT adj. gros, umflat, (reg.) borcănos. (Are nasul ~.)