borát sm [At: DA ms / Pl: ~ați / E: fr borate] (Chm) Sare a acidului boric.

borất1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: borî1] Borâre.

borất2, ~ă [At: M. I. CARAGIALE, C., 63 / Pl: ~ați, ~e / E: borî] 1 a Vomitat. 2 a Care a vomitat. 3 a (Fam) Scârbos. 4 av (Reg; d. persoane înrudite) Identic.

borî́2 vt [At: DA / Pzi: ~ răsc / E: bor] (Reg) A-și ridica marginile pălăriei.

borî́ 1 vit (a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.

BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

BORÁT barați, s. m. Sare formată din combinarea acidului boric cu o bază. Borat de sodiu.

BORÎ́, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.

BORÎ́T, -Ă, borîți, -te, adj. (Rar) Dezgustător, hidos. Pașadia era menit să trăiască în acel decor aristocratic... la dînsul cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît. M. I. CARAGIALE, C. 63.

BORÁT, borați, s. m. Sare formată din combinarea acidului boric cu o bază. – Fr. borate.

BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, hidos. – V. borî.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.

borát s. m., pl. boráți

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borát s. m., pl. boráți

borî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. și pl. boráscă

BORÂT adj. v. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos.

BORÂT s. v. debordare, vărsare, vomare, vomă, vomitare.

BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

BORÁT s.m. Sare sau ester al acidului boric. [< fr. borate].

BORÁT s. m. sare sau ester al acidului boric. (< fr. borate)

borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).

BORÁT ~ți m. Sare a acidului boric. /<fr. borate

A BORÎ́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].

*borát n., pl e. (d. bor). Chim. Sare care rezultă din combinațiunea aciduluĭ boric c’o bază.

borắsc, a -î́ v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.

vărs, a -á v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.

BORAT DE SODIU s. (CHIM.) borax.

borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.

borît adj. v. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. HIDOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS.

borît s. v. DEBORDARE. VĂRSARE. VOMARE. VOMĂ. VOMITARE.

borât, -ă, borâți, -te, adj. – (reg.) Urât, dezgustător. – Din borî.

borî, borăsc, vb. tranz. – (reg.) A vomita, a vărsa. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); lat. *abhorrire, de la abhorrescere „a urî” (DER).

borât, -ă, borâți, -te adj. dezgustător, scârbos

borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.