boráci2 sn [At: DN2 / Pl: ~ace / E: ns cf ger Bohrer] Unealtă portabilă, manuală, prevăzută cu un burghiu acționat de o roată cu clichet pentru găurirea pieselor metalice mari, greu transportabile.

boráci1 smp [At: ARH. OLT. XI, 258 / E: nct] (Reg) Copii mulți și mici.

BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

BORÁCI s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

boráci s. n., pl. boráce

boráci s. n., pl. boráce

boráci (-ciuri), s. n. – Unealtă, burghiu. Din. germ. bohren „a perfora”.

borác, boráci, s.m. (reg.) copil.

borac, boraci s. m. (pop.) copil mic