bora definitie

2 intrări

27 definiții pentru bora

bóra smi [At: DN2 / Pl: nct / E: it, fr bora] Vânt puternic, uscat și rece, care bate, iarna, dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și Mării Negre.
borî́ 1 vit (a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.
borî́2 vt [At: DA / Pzi: ~ răsc / E: bor] (Reg) A-și ridica marginile pălăriei.
cióra-bóra i [At: SEVASTOS, ap. TDRG / E: ciorobor] Cuvânt care sugerează convorbirea prelungită a două persoane care se tocmesc.
BÓRA s. m. invar. Vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și ale Mării Negre. – Din it., fr. bora.
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.
BÓRA s. m. invar. Vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și ale Mării Negre. – Din it., fr. bora.
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.
BORÎ́, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.
BÓRA s. m. invar. Vânt violent, uscat și rece, care bate mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și Negre. – It. bora.
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.
bóra s. m. invar.
borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất
bóra s. m. invar.
borî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. și pl. boráscă
BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
BÓRA s.n. invar. Vânt violent, uscat și rece, obișnuit mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Negre și Mării Adriatice. [< it., fr. bora].
BÓRA s. m. inv. vânt de iarnă violent, uscat și rece, pe țărmul Dalmației. (< it., fr. bora)
borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).
BÓRA n. invar. Vânt puternic, uscat și rece, care bate pe coastele nord-estice ale mărilor Adriatică și Neagră. /<it., fr. bora
A BORÎ́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.
borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].
borắsc, a -î́ v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.
vărs, a v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.
borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.
borî, borăsc, vb. tranz. – (reg.) A vomita, a vărsa. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); lat. *abhorrire, de la abhorrescere „a urî” (DER).
borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.

bora dex

Intrare: bora
bora substantiv masculin invariabil (numai) singular
Intrare: borî
borî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a