borțos definitie

16 definiții pentru borțos

borțos, ~oa [At: CARAGIALE, M. 21 / Pl: õși, õase / E: borț + -os] 1-2 smf, a (Pfm) (Om) burtos. 3-4 sf, af (Pfm; dep) (Femeie) gravidă. 5 a (Reg) Aspru. 6 a Caractere de litere groase și late.
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Popular) Cu burtă mare. A făcut ce-a făcut și, din toată sărăcia, a cumpărat un crap mare și borțos. CARAGIALE, M. 21. ♦ (La f., despre femei) Gravidă, însărcinată. Pe urmă... a aflat că am rămas borțoasă. STANCU, D. 59.
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop.) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Din borț + suf. -os.
borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse
borțós adj. m., pl. borțóși; f. sg. borțoásă, pl. borțoáse
BORȚOÁSĂ adj. v. gravidă, însărcinată.
BORȚÓS adj. v. burtos, pântecos.
BORȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) pop. fam. Care are pântece mare (ca un borț); burtos; bârdâhănos; pântecos. 2) Care are borț; cu borț. /borț + suf. ~os
borțos a. 1. cu burta mare; 2. însărcinată (vorbind de femei).
borțós, -oásă adj. (din burduțos, burduhos). Munt. Triv. Pîntecos. Fem. Gravidă îngreunată.
borțoa adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.
borțos adj. v. BURTOS. PÎNTECOS.
borțós, -oásă, borțoși, -oase, adj. – (pop.; fam.) 1. Cu burta mare; pântecos. 2. (la f.) Gravidă, însărcinată. – Din borț „pântecele femeii gravide” + suf. -os (DEX).
borțos, -oasă, borțoși, -oase s. m., s. f., adj 1. (om) cu burta mare, gras 2. (femeie) gravidă

borțos dex

Intrare: borțos
borțos adjectiv