bonz definitie

12 definiții pentru bonz

bonz sm [At: ALECSANDRI, P. III, 84 / Pl: ~i / E: fr bonze] 1-2 Preot (sau călugăr) budist. 3 (Fig) Personaj de vază.
BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.
BONZ bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.
BONZ, bonzi, s. m. 1. Preot budist. Lin-lin, ciocănelul Piosului bonz Lovește inelul Cu sunet de bronz. LESNEA, D. 99. Turnuri nalte și pagode unde cîntă vechiul bonz. ALECSANDRI, P. III 84. ♦ Fig. (Ironic) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. Bonzii social-democrați, demascați ca trădători ai clasei muncitoare [la congresul partidului din 1921] și alungați din partid, sparg unitatea proletară și înjghebează un partid social-democrat, care-și va juca rolul de agentură a burgheziei în sînul clasei muncitoare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 523.
BONZ, bonzi, s. m. Preot budist. ♦ Fig. (Ir.) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. – Fr. bonze.
bonz s. m., pl. bonzi
bonz s. m., pl. bonzi
BONZ s.m. 1. Preot budist. 2. Personaj de o solemnitate ridicolă. ♦ (Fig.; ironic) Șef, lider, om influent într-un partid politic. [< fr. bonze, cf. port. bonzo < jap. bozu – preot].
BONZ s. m. 1. preot, călugăr budist. 2. personaj de o solemnitate ridicolă ◊ (fig.; ir.) șef, lider, om influent într-un partid politic. (< fr. bonse, port. bonso)
BONZ ~i m. 1) Slujitor al cultului budist. 2) iron. Persoană influentă într-un partid politic; lider. /<fr. bonze
bonz m. preot chinez sau japonez: tunuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz AL.
*bonz m. (fr. bonze, d. jap. bozu). Preut budist.

bonz dex

Intrare: bonz
bonz substantiv masculin