5 definiții pentru bontănitură
bontănitúră sf [At: SBIERA, P., 170 / Pl: ~ri / E: bontăni + (i)tură] (Reg) Ciocănitură. BONTĂNITÚRĂ, bontăniluri,
s. f. (
Mold.,
Bucov.,
Transilv.) Ciocănitură, bocănitură. Copiii, auzind bontănitura și ciocănitură aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170.
BONTĂNITÚRĂ, bontănituri,
s. f. (
Reg.) Ciocănitură, bocănitură. – Din
bontăni +
suf. -(i)tură.
BONTĂNITÚRĂ s. v. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură. bontănitură s. v. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. POCĂNEALĂ. POCĂNIT. POCĂNITURĂ. Bontănitură dex online | sinonim
Bontănitură definitie