Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru bonton

bont├│n sn [At: VLAHU╚Ü─é, P. 136 / E: fr bonton] (Frm) Cod de maniere elegante al ├«naltei societ─â╚Ťi.
BONT├ôN s. n. Cod de maniere elegante al ├«naltei societ─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. bon ton.
BONT├ôN s. n. (Fran╚Ťuzism) Cod de maniere elegante al ├«naltei societ─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. bon ton.
BONT├ôN s. n. (Fran╚Ťuzism preten╚Ťios, adesea ironic) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de societatea burghezo-mo╚Öiereasc─â. ╚śi vei sta cu ei la mas─â... A!... dar ia aminte bine C─â-n bonton s├«nt pravili grele pentru-un necioplit ca tine. VLAHU╚Ü─é, F. 136.
BONT├ôN s. n. (Fran╚Ťuzism) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de a╚Öa-numita societate aleas─â. ÔÇô Fr. bon ton.
bont├│n s. n.
bont├│n s. n.
BONT├ôN s.n. (Rar; adesea ironic) Atitudine, ansamblu de reguli de purtare care trebuie respectate de cineva care dore╚Öte s─â fie pe placul a╚Öa-zisei bune societ─â╚Ťi. [< fr. bonton].
BONTÓN s. n. ansamblu de reguli de purtare respectate în așa-zisa societate aleasă. (< fr. bonton)
bont├│n s. m. ÔÇô Distinc╚Ťie, elegan╚Ť─â. Fr. bon ton. Ast─âzi fam.
bon-ton n. caracter propriu vorbirii și manierelor lumii distinse, elegante.

Bonton dex online | sinonim

Bonton definitie

Intrare: bonton
bonton substantiv neutru