bontit definitie

2 intrări

7 definiții pentru bontit

bonti vt [At: DEX2 / Pzi: ~tesc / E: bont2] A teși muchiile unui obiect, dându-i formă cilindrică.
bontít1 sm [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bonti] Bontire.
bontít2, -ă sm [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bonti] (D. muchiile unui obiect) Teșit2.
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.
bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă
bontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bonteáscă

bontit dex

Intrare: bonti
bonti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bontit
bontit