bonti vt [At: DEX2 / Pzi: ~tesc / E: bont2] A teși muchiile unui obiect, dându-i formă cilindrică.

bontíre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: bonti] Teșire a muchiilor unui obiect Si: bon tit1.

BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bonteáscă

bontíre s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

BONTÍRE (< bont) s. f. Teșire a muchiei unui obiect, cu formarea unei suprafețe aproximativ cilindrice.