bontire definitie

2 intrări

11 definiții pentru bontire

bonti vt [At: DEX2 / Pzi: ~tesc / E: bont2] A teși muchiile unui obiect, dându-i formă cilindrică.
bontíre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: bonti] Teșire a muchiilor unui obiect Si: bon tit1.
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.
bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă
bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri
bontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bonteáscă
bontíre s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri
BONTÍRE (< bont) s. f. Teșire a muchiei unui obiect, cu formarea unei suprafețe aproximativ cilindrice.

bontire dex

Intrare: bonti
bonti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bontire
bontire substantiv feminin