bonomie definitie

10 definiții pentru bonomie

bonomíe sf [At: KLOPȘTOCK, F. 124 / Pl: ~ii / E: fr bonhomie] Caracter de bonom.
BONOMÍE s. f. Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.
BONOMÍE s. f. (Livr.) Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.
BONOMÍE s. f. (Franțuzism) însușire de bonom, caracterul bonomului.
BONOMÍE s. f. (Franțuzism) Însușire de bonom; caracter bonomului. – Fr. bonhomie.
bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei
bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei
BONOMÍE s.f. (Franțuzism) Atitudine, caracter de bonom. [Gen. -iei. / < fr. bonhomie].
BONOMÍE s. f. atitudine, caracter de bonom. (< fr. bonhomie)
BONOMÍE f. livr. Caracter bonom. /<fr. bonhomme

bonomie dex

Intrare: bonomie
bonomie substantiv feminin