bonom definitie

11 definiții pentru bonom

bonóm, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bonhomme] 1-2 (Om) cumsecade și credul (cu gusturi și purtări simple).
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.
BONÓM, bonomi, s. m. (Franțuzism) Om cu caracter blajin, credul, putînd fi ușor indus în eroare.
BONÓM, bonomi, s. m. (Franțuzism) Om cu caracter blajin, credul. – Fr. bonhomme.
bonóm s. m., pl. bonómi
bonóm s. m., pl. bonómi
BONÓM s.m. (Franțuzism) Om blând, blajin, cinstit, credul. [< fr. bonhomme].
BONÓM s. m. om blând și credul; om simplu. (< fr. bonhomme)
bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme. – Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie.
BONÓM ~i m. livr. Persoană care vădește blândețe și simplitate; om bun. /<fr. bonhomme

bonom dex

Intrare: bonom
bonom substantiv masculin