bonjurism definitie

10 definiții pentru bonjurism

bonjurísm sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 126 / Pl: ~e / E: bonjur + -ism] Ansamblul concepțiilor și manifestărilor bonjuriștilor.
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor, comportărilor, manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. Enache Damian... se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. IBRĂILEANU, SP. CR. 126.
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. – Din bonjur1 + suf. -ism.
bonjurísm s. n.
bonjurísm s. n.
BONJURÍSM s.n. Atitudine, concepție de bonjurist. [< bonjur + -ism].
BONJURÍSM s. n. atitudine, concepție de bonjurist. (< bonjur + -ism)
BONJURÍSM n. 1) Atitudine de bonjurist. 2) Manifestare de bonjurist. /bonjur + suf. ~ism

bonjurism dex

Intrare: bonjurism
bonjurism substantiv neutru