Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru bonitate

bonitáte sf [At: T. POP, D. J. 38 / Pl: ~tăți / E: ger Bonität] 1 Solvabilitate. 2 Valoarea economică a unui bun din gospodărie (teren, apă etc.).
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonităt.
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität.
BONITÁTE s. f. Calitatea unei stațiuni silvice sau a unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. V. fertilitate. – Germ. Bonität.
bonitáte s. f., g.-d. art. bonitắții; pl. bonitắți
bonitáte s. f., g.-d. art. bonității; pl. bonități
BONITÁTE s. v. solvabilitate.
BONITÁTE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată și de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].
BONITÁTE s. f. 1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate. 2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare. (< germ. Bonität)
BONITÁTE f. 1) Capacitate de plată și de credit a unei persoane sau instituții; solvabilitate. 2) Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a da producție bună prin exploatare. /<germ. Bonität
BONITATE s. (FIN.) solvabilitate, (rar) plătnicie, solvență.
bonitáte s. f. Solvabilitate ◊ „Persoanele fizice sau juridice interesate în asigurarea unor servicii de calitate privind bonitatea și seriozitatea partenerilor de afaceri români și străini [...] sunt rugate să ne contacteze [...]” R.l. 21 II 92 p. 5 (din germ. Bonität; DN – alt sens, DEX, DN3)

Bonitate dex online | sinonim

Bonitate definitie

Intrare: bonitate
bonitate substantiv feminin