bonitare definitie

9 definiții pentru bonitare

bonitáre sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: ns cf bonitate] 1 Determinare a calității. 2 Clasificare după calitate. 3 Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției Si: bonitură. 4 (Îs) -a apelor Determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui iaz etc.
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.
BONITÁRE s. f. (În expr.) Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui eleșteu, a unui curs de apă etc.
bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri
bonitáre s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări
BONITÁRE s.f. 1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].
BONITÁRE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor și a calității semințelor etc., prin determinarea bonității. (după germ. Bonitierung)
BONITÁRE ~ări f. 1) Determinare a calității pe baza unor criterii stabilite. 2) Apreciere a calității unui animal în vederea selecției. /<germ. Bonitierung

bonitare dex

Intrare: bonitare
bonitare substantiv feminin