9 definiții pentru bonitare
bonitáre sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: ns cf bonitate] 1 Determinare a calității. 2 Clasificare după calitate. 3 Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției Si: bonitură. 4 (Îs) -a apelor Determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui iaz etc. BONITÁRE, bonitări,
s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. –
Cf. bonitate. BONITÁRE, bonitări,
s. f. Determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. –
Cf. bonitate. BONITÁRE s. f. (În
expr.) Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui eleșteu, a unui curs de apă etc.
bonitáre s. f.,
g.-d. art. bonitắrii;
pl. bonitắri
bonitáre s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări BONITÁRE s.f.
1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției.
2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [<
bonitate, după germ. Bonitierung].
BONITÁRE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor și a calității semințelor etc., prin determinarea bonității. (după germ. Bonitierung)
BONITÁRE ~ări f. 1) Determinare a calității pe baza unor criterii stabilite. 2) Apreciere a calității unui animal în vederea selecției. /<germ. Bonitierung Bonitare dex online | sinonim
Bonitare definitie
Intrare: bonitare
bonitare substantiv feminin