Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru bonitare

bonit├íre sf [At: LTR / Pl: ~t─âri / E: ns cf bonitate] 1 Determinare a calit─â╚Ťii. 2 Clasificare dup─â calitate. 3 Apreciere complex─â a unui animal ├«n vederea selec╚Ťiei Si: bonitur─â. 4 (├Äs) -a apelor Determinarea valorii economice a unui curs de ap─â, a unui iaz etc.
BONIT├üRE, bonit─âri, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ÔÖŽ Apreciere complex─â a unui animal ├«n vederea selec╚Ťiei. ÔÇô Cf. bonitate.
BONIT├üRE, bonit─âri, s. f. Determinare a calit─â╚Ťii; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare dup─â calitate. ÔÖŽ Apreciere complex─â a unui animal ├«n vederea selec╚Ťiei. ÔÇô Cf. bonitate.
BONITÁRE s. f. (În expr.) Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui eleșteu, a unui curs de apă etc.
bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri
bonitáre s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări
BONIT├üRE s.f. 1. Opera╚Ťie prin care se apreciaz─â bonitatea unei zone forestiere. ÔÖŽ Aprecierea multilateral─â a unui animal, a unei p─âs─âri ├«n vederea selec╚Ťiei. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de ap─â, a unui hele╚Öteu etc. [< bonitate, dup─â germ. Bonitierung].
BONIT├üRE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor ╚Öi a calit─â╚Ťii semin╚Ťelor etc., prin determinarea bonit─â╚Ťii. (dup─â germ. Bonitierung)
BONIT├üRE ~─âri f. 1) Determinare a calit─â╚Ťii pe baza unor criterii stabilite. 2) Apreciere a calit─â╚Ťii unui animal ├«n vederea selec╚Ťiei. /<germ. Bonitierung

Bonitare dex online | sinonim

Bonitare definitie

Intrare: bonitare
bonitare substantiv feminin