bonificare definitie

2 intrări

23 definiții pentru bonificare

bonifica vt [At: DA / Pzi: bonific / E: fr bonifier] 1 A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau deteriorare întâmplătoare). 2 A face rabat.
bonificare sf [At: DAms / Pl: ~cări / E: bonifica] 1 Scădere dintr-o factură a unei sume de bani. 2 Sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere Si: bonificație.
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsă la marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întîmplătoare, sau pentru nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat.
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica și rezultatul ei; bonificație.
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere.
bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică
bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri
bonificá vb., ind. prez. 1 sg. bonífic, 3 sg. și pl. bonífică
bonificáre s. f., g.-d. art. bonificării; pl. bonificări
BONIFICÁRE s. v. bonificație.
BONIFICÁ vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonífic. / cf. fr. bonifier].
BONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a bonifica și rezultatul ei; bonificație. [< bonifica].
BONIFICÁ vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)
A BONIFICÁ bonífic tranz. 1) (sume de bani) A scădea din valoarea unei facturi ca despăgubire. 2) (prețuri) A micșora prin rabat. /<fr. bonifier
A SE BONIFICÁ se bonífică intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se îmbunătăți. /<fr. bonifier
bonificà v. în materie financiară: a credita cheltueli, a împlini lipsa.
*bonífic, a v. tr. (it. bonificare, adică „a face bun”). Ameliorez: a bonifica cîmpu. Creditez cheltuĭelile, împlinesc lipsa (în materie de finanțe).
BONIFICARE s. bonificație. (~ acordată unui sportiv.)

bonificare dex

Intrare: bonifica
bonifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: bonificare
bonificare substantiv feminin