Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru bonificare

bonifica vt [At: DA / Pzi: bonific / E: fr bonifier] 1 A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau deteriorare întâmplătoare). 2 A face rabat.
bonificare sf [At: DAms / Pl: ~c─âri / E: bonifica] 1 Sc─âdere dintr-o factur─â a unei sume de bani. 2 Sum─â de bani care compenseaz─â o daun─â sau reprezint─â o reducere Si: bonifica╚Ťie.
BONIFIC├ü, bon├şfic, vb. I. Tranz. A sc─âdea dintr-o factur─â o sum─â oarecare (ca desp─âgubire pentru lipsa la o marf─â, pentru o pierdere sau o deteriorare ├«nt├ómpl─âtoare). ÔÖŽ A face rabat. ÔÇô Dup─â fr. bonifier.
BONIFIC├üRE, bonific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bonifica; (concr.) sum─â de bani care compenseaz─â o daun─â sau reprezint─â o reducere; bonifica╚Ťie. ÔÇô V. bonifica.
BONIFIC├ü, bon├şfic, vb. I. Tranz. A sc─âdea dintr-o factur─â o sum─â oarecare (ca desp─âgubire pentru lipsa la o marf─â, pentru o pierdere sau o deteriorare ├«nt├ómpl─âtoare). ÔÖŽ A face rabat. ÔÇô Dup─â fr. bonifier.
BONIFIC├üRE, bonific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bonifica; (concr.) sum─â de bani care compenseaz─â o daun─â sau reprezint─â o reducere; bonifica╚Ťie. ÔÇô V. bonifica.
BONIFIC├ü, bon├şfic, vb. I. Tranz. A sc─âdea dintr-o factur─â o sum─â oarecare (ca desp─âgubire pentru lips─â la marf─â, pentru o pierdere sau o deteriorare ├«nt├«mpl─âtoare, sau pentru nepotrivire de calitate). ÔÖŽ A face rabat.
BONIFIC├üRE, bonific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bonifica ╚Öi rezultatul ei; bonifica╚Ťie.
BONIFIC├ü, bon├şfic, vb. I. Tranz. A sc─âdea dintr-o factur─â o sum─â oarecare (ca desp─âgubire pentru lipsa la o marf─â, pentru o pierdere sau o deteriorare ├«nt├ómpl─âtoare sau nepotrivire de calitate). ÔÖŽ A face rabat. ÔÇô Dup─â fr. bonifier.
BONIFIC├üRE, bonific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bonifica; (concr.) sum─â de bani care compenseaz─â o daun─â sau reprezint─â o reducere.
bonific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 bon├şfic─â
bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri
bonific├í vb., ind. prez. 1 sg. bon├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. bon├şfic─â
bonificáre s. f., g.-d. art. bonificării; pl. bonificări
BONIFIC├üRE s. v. bonifica╚Ťie.
BONIFIC├ü vb. I. tr. A sc─âdea a sum─â oarecare din valoarea unei facturi (ca desp─âgubire). ÔÖŽ A face o reducere, un rabat. [P.i. bon├şfic. / cf. fr. bonifier].
BONIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a bonifica ╚Öi rezultatul ei; bonifica╚Ťie. [< bonifica].
BONIFICÁ vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)
A BONIFIC├ü bon├şfic tranz. 1) (sume de bani) A sc─âdea din valoarea unei facturi ca desp─âgubire. 2) (pre╚Ťuri) A mic╚Öora prin rabat. /<fr. bonifier
A SE BONIFIC├ü se bon├şfic─â intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se ├«mbun─ât─â╚Ťi. /<fr. bonifier
bonificà v. în materie financiară: a credita cheltueli, a împlini lipsa.
*bon├şfic, a -├í v. tr. (it. bonificare, adic─â ÔÇ×a face bunÔÇŁ). Ameliorez: a bonifica c├«mpu. Creditez cheltu─şelile, ├«mplinesc lipsa (├«n materie de finan╚Ťe).
BONIFICARE s. bonifica╚Ťie. (~ acordat─â unui sportiv.)

Bonificare dex online | sinonim

Bonificare definitie

Intrare: bonifica
bonifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: bonificare
bonificare substantiv feminin