bongoase sfp [At: CREANGĂ, GL. / E: nct] 1 (Mol) Povești hazlii Si: istorioare. 2 (Reg) Vrăjitorii.

BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare, povești hazlii. – Et. nec.

BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare, povești hazlii. – Et. nec.

BONGOÁSE s. f. pl. (Mold.) Istorioare sau povești hazlii; palavre, glume. V. snoava. Oare Crigore a lui Petre Lucăi de la noi din sat pe la ce școli a învățat, de știe a spune atîtea bongoase și conăcăria pe la nunți? CREANGĂ, A. 13.

BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare hazlii; palavre.

bongoáse (reg.) s. f. pl.

bongoáse s. f. pl.

bongoase f. pl. drăcii, lucruri necurate: pe la școli a învățat de știe a spune atâtea bongoase? CR. [Origină necunoscută].

bongoáse (oa dift.) n. saŭ f. pl. (cp. cu ung. böngészet, cules ulterior de strugurĭ saŭ de spice rămase, cu care ocaziune se spun „bongoase”). Nord. Palavre, poveștĭ, znoave, bazaconiĭ, scamatoriĭ, comediĭ: a ști multe bongoase. – Și bozgoane: umblă cu bozgoane că’n telefon vorbește diavolu (Neam. Rom. Pop. 6, 652). În Trans ș.a. boscoane, în Mold. sud boscoade (poate după boscorodesc). V. gîmboase.