bonetă definitie

18 definiții pentru bonetă

bonétă1 sf [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: -et sn / Pl: ~te / E: fr bonnet] 1 Acoperământ de cap făcut din material textil, fără boruri sau cozoroc Cf beretă, tichie, scufiță, căiță. 2 (Îs) - frigiană Căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită, în timpul Revoluției Franceze, simbol al libertății.
bonétă2 sf [At: DN2 / Pl: ~te / E: eg bonnet, fr bonnette, it bonnetta] (Mrn) Velă ajutătoare, întinsă numai pe vreme bună lângă velele pătrate.
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie, purtată de copii și de bătrîne, odinioară de femei în general. Și zici, Cati, că mă prinde boneta asta nouă? ALECSANDRI, T. I 71. [O trăsură] trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. NEGRUZZI, S. I 15. ♦ Tichie de pînză albă, purtată de bucătari, de laboranți, de medici etc. 2. Acoperămînt de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de obicei de militari. Miai își luă boneta albastră-cenușie de brigadier și și-o puse pe cap. DUMITRIU, N. 278. Steaua ce vestește biruinți Lucește pe boneta ostășească. DRAGOMIR, în POEZ. N. 211. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperămînt de cap purtat în antichitate de sclavii liberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789 ca simbol al libertății. – V. frigian.
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie. ♦ Tichie de pânză albă purtată de medici, de laboranți, de bucătari etc. 2. Acoperământ de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperământ de cap, purtat în antichitate de sclavii eliberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789, ca simbol al libertății. – Fr. bonnet.
bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte
bonétă (scufie, velă) s. f., pl. bonéte
BONÉTĂ s. 1. v. bonețică. 2. v. tichie.
BONÉTĂ1 Scufie pe care o poartă mai ales copiii și bătrânii; tichie de medic, de bucătar etc. ♦ (Mil.) Acoperământ de cap fără cozoroc. ◊ Bonetă frigiană = v. frigian. [Var. bonet s.n. / < fr. bonnet].
BONÉTĂ2 s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta].
BONÉTĂ1 s. f. 1. scufie pe care o poartă copiii și bătrânii; tichie. 2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc. (< fr. bonnet)
BONÉTĂ2 s. f. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. (< fr. bonnette)
bonétă (bonéte), s. f. – Căciuliță, tichie. – Var. bonet. Fr. bonnet.
BONÉTĂ ~e f. 1) Acoperământ pentru cap, confecționat din pânză sau stofă, fără boruri, cu două panglici care se leagă sub bărbie. ~ de noapte. ~ pentru sugaci. 2) Tichie din pânză albă, de formă cilindrică sau conică, purtată mai ales de personalul medical și de bucătari, în scopuri igienice. 3) Chipiu fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. /<fr. bonnet
bonetă f. 1. căciulă; 2. căiță, scufie.
*bonétă f., pl. e (fr. bonnet). Tichie, scufie (p. copiĭ, bolnavi și babe).
BONE s. 1. bonețică, scufie, scufiță, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. căciuliță, scufă, scufiță, tichie, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.)

bonetă dex

Intrare: bonetă
bonetă substantiv feminin